Neașteptat și brusc, zeci de milioane de oameni din întreaga lume s-au trezit de a doua zi în situația de a muncii de acasă. Firmele au dat năvală în adoptarea unor soluții rapide de remote work, constant în principal în platforme de comunicare video și tele-conferință, în paralel cu telefonul, chatul, WhatsApp-ul, emailul și soluțiile colaborative de genul Google Docs, One Drive sau altele similare. Și în general, aceste platforme, plus unele specializate de la caz la caz, și-au dovedit ușor și rapid de implementat. Dincolo de problema logistică a adoptării și implementării pe scară largă a lor (achiziții licențe, training uri inițiale de utilizare, achiziții de telefoane sau laptopuri ori tablete în unele cazuri), dificultatea reală a tranziției către acest mod de lucru s-a dovedit a fi alta. Una de mindset și de adaptare psihologică. Paradoxal, deși au primit ce au vrut (munca de acasă, un beneficiu mult aclamat și dorit înainte de pandemie, greu de obținut în multe cazuri deoarece companiile se temeau să nu piardă controlul angajaților), după o lună de work-from-home, mulți nu s-au mai simțit la fel de confortabil cu acest mod de a lucra. Adevărat că și modalitatea de a primi ce îți dorești contează, una este prin alegere altă este să fii forțat în ea brusc și fără pregătire.
Situația curentă a arătat încă o dată despre ce este de fapt munca de acasă și despre ce nu este: în mod clar NU este despre tehnologie!
Avem tehnologie și soluții pentru orice, realmente doar cine nu a vrut nu a găsit soluții din acest punct de vedere, mai simple sau mai complexe, mai ieftine sau mai scumpe, după buget, există pentru fiecare nevoie exact ce trebuie. Munca de acasă presupune însă o paradigmă complet diferită de a face lucrurile care unora, pur și simplu nu li se potrivește. Am identificat și prezentăm în continuare 7 provocări importante pe care acest sistem le presupune.
Acasă, nu e ca la birou
Acasă.. nu este pentru mulți tocmai locul idea să muncească. Nu e loc fizic, mulți stau înghesuiți în apartamente cu 2-3-4 camere și fiecare cameră își avea rostul ei. Este greu să scoți brusc o cameră din circuitul firesc și să o transformi în birou și să o blochezi doar pentru asta. Pur și simplu este imposibil în multe cazuri ca dormitorul să nu fie tot dormitor iar sufrageria să nu rămână tot sufragerie. Apoi, în multe cazuri vorbim de copii, care și ei sunt acasă, animale de companie, alți colocatari, soție, părinți, frați, etc. care poate și ei au aceleași nevoi de birou individual. Poate poți pune o măsuță undeva în sufragerie care să devină birou, dar dacă și soția este în aceiași situație trebuie două măsuțe, din nou apare problema lipsei fizice de spațiu pentru a crea cât de cât un setup/environment de tip work și nu home. Nu degeaba am văzut în ultimii ani cum marile firme au investit masiv în sedii de top, luminoase, cu un design interior atractiv, cu zone de relaxare, o plăcere să lucrezi acolo. Piața de real-estate era în fierbere din acest punct de vedere cu bătălii crâncene pentru cele mai bune locații. Și nu degeaba pentru că firmele au înțeles cât de important este setup-ul acesta pentru productivitate și eficiență. Acum, acestea lipsesc corporatiștilor.
Disciplina, bat-o vină
Apoi, este vorba de disciplină. Îți trebuie o disciplină mentală de fier să te așezi singur la calculator la 09.00 și să începi munca. Parcă nu e ce trebuie. Are și drumul până la serviciu rolul lui, știu.. trafic, aglomerație, etc. Dar tot procesul de trezire, de energizare se făcea pe traseu, astfel încât această etapă funcționa ca tranziție către working-mood! Este nevoie de disciplină să începi, dar este nevoie de disciplină și să fii consecvent cu atâtea distrageri în jur. Sunt și tentațiile de a face altceva din care e tot mai greu să revii. La birou te așezi și muncești, de voie de nevoie. Se stă pe net, se stă pe Facebook da, s-a demonstrat că toate acestea au un rol pozitiv dacă sunt făcute cu măsură, dar la birou mediul te aduce ușor la treaba de făcut. Totul este cu măsură, este aproape imposibil să te duci la birou și să stai toată ziua pe Facebook: pur și simplu se vede dacă cineva depășește măsura! Acasă însă, nu este nimeni să vadă: hai că mă uit 5 minute la TV să mai vad știrile. 5 minute care devin 10, 15..20.. și uite cum trece timpul.
Stresul și oboseală
Mai este și stresul. Toate aceste întreruperi, că sunt pornite din noi sau din anturaj ne reduc mult productivitatea și concentrarea și obosesc. Este greu să te întrerupi de 5 ori pe oră că nu știu ce vrea cel mic și să revii cu aceiași dispoziție și energie la ce lucrai. Te seacă de energie, devine frustrant și obositor, crește nivelul de stres. De asta și foarte mulți acuză un nivel crescut de oboseală.
Lipsa demarcații clare
Nu mai vorbim de cei care nu știu să tragă linie. Unii deci se cufundă în muncă și se ”trezesc” că este 12 noaptea și ei tot lucrează la ceva pentru serviciu. La fel ca venitul și plecatul de la birou își are rolul lui, chiar și pentru work-alchoolici. Adevărat că granița dintre aceste lumi a devenit tot mai neclară în ultimii ani cu atâta tehnologie (poți ușor să trimiți un email de serviciu din tramvai sau să vorbești cu soția pe WhatsApp între două ședințe), dar totuși existau niște demarcații clare. Venitul și plecatul asigurau un pasaj de tranziție psihologică între două lumi în care trăim: viața personală și viața profesională. În cazul muncii de acasă, aceste pasaje de trecere nu mai există și mulți nu știu să pună nimic în loc… și atunci rămân blocați ori într-un univers ori în altul.
Izolarea socială
Apare în plus și factorul social. La birou, sunt colegi peste tot în jur. Și asta înseamnă diversitate. Azi vorbești cu unul dintre ei și mai afli ceva, mâine cu altul. Apoi sunt pauzele, de cafea, de snack sau masa de prânz: unde ieșim, ce mâncăm, de unde comandăm.. viață socială. Oamenii sunt ființe sociale, ne face bine să fim cu ai noștrii. Sigur că putem contacta oricând pe oricine pe vreo 10 canale. Dar asta nu suplinește comunicarea face-to-face, nu mai vorbim de faptul că oricât de simplu ar fi, să suni pe cineva necesită o acțiune cu intenție pe când la birou, comunicare este directă și implicită, nu trebuie neapărat inițiată de cineva. Pur și simplu un coleg este în drepta, altul în stânga, un altul trece pe hol iar pe alții îi întâlnești la water cooler.. și tot așa. Unii oameni sunt mai timizi (poate îl deranjez, lasă.. nu sun acum), alții sunt pe utilitate, sună doar dacă au nevoie, deci în mod clar, aceștia vor resimți o diminuare substanțială a vieții sociale.
Life-style și ritualuri zilnice
Apoi mai este și ieșitul la masă care constituie un jalon important al zilei care marchează faptul că ai trecut de prima jumătate a zilei, intri în a doua. Marchează deci progresul. La asta se adaugă pur și simplu bucuria de a ieși cu alții de a încerca lucruri noi, de a sporovăi la masă despre diverse, de a lua o gură de aer și de a schimba mediu. Masa a fost întotdeauna un prilej de unificare a grupului, de team-building în termeni moderni, însă din timpuri ancestrale masa a adunat comunitatea în jur (printre altele, marile Sărbători pe care le avem Paștele și Crăciunul sunt și despre a fi împreună în jurul meselor îmbelșugate). Toate aceste elemente de life-style lipsesc acum sau sunt mult diminuate. Masa de prânz rămâne masă de prânz poate, dar opțiunile alimentare se restrâng, zero pe partea cu ieșitul, sigur, se poate comanda, dar ieșitul la masă în sine își avea farmecul său.
Motivarea și sentimentul apartenenței
Un mediu de lucru organizat are nu doar rol de disciplinare ci și de motivare. Te ajută să îți faci treaba zi de zi în mod constant, 8 ore, așa progresăm. Dar dincolo de disciplină (care ar fi bățul, elementul de forță), este și motivarea (morcovul, elementul pozitiv). Este motivator să îi vezi și pe alții cum lucrează cot la cot cu tine, că nu se lasă, că trag cu toții în aceiași direcție, chit că fiecare în ritmul său. Să ne gândim la un sportiv care merge în cantonament cu echipa. Antrenorul îi trezește pe toți la 5 dimineața și ii pune la muncă dar este și energia echipei care ajută mult. Când vezi că echipierul de alături face 30 de flotări, te ambiționează și pe tine să faci. Ne inspirăm unii de la alții, ne motivăm, când suntem low cu energia, ceilalți ne motivează să continuăm. Iată un element care lipsește multora. Aceștia se vor îndepărta emoțional de proiectele în lucru pentru suntem ființe emoționale și nu mașini. Contează să credem în ce facem și să simțim pulsul celorlalți de lângă noi, este ca o priză cu energie și motivație acolo pe care un simplu email sau un telefon nu o poate suplini.
Acestea ar fi provocările pentru care munca de acasă nu este ușor de implementat, nu este de ajuns să ne punem laptop-ul în sufragerie. Dar soluții atunci?
La Academia de HR ajutăm companiile să obțină performanță prin oameni!
