Ce îi motivează pe angajații noștri? De ce lucrează ei aici?

Un Director General, un antreprenor, un Director de HR, trebuie să își pună întrebarea: Ce îi motivează pe angajații noștri, de ce lucrează ei aici? Pentru că nu au de ales? Este pentru bani? Sau pentru că le place?

Ce vor oamenii cu adevărat?

Da, banii sunt importanți, trebuie spus acest lucru. Dar nu este doar atât. Oamenii nu își mai doresc un (simplu) loc de muncă, oamenii astăzi își doresc un loc de muncă unde să se simtă împliniți și cu care să se simtă aliniați, unde să simtă că evoluează și se dezvoltă. Cine poate să spună că nu își dorește un loc de muncă unde să fie respectat, că nu își dorește un loc de muncă unde să evolueze? Oamenii chiar își doresc locuri de muncă unde să vină cu plăcere, își doresc locuri de muncă unde să se simtă motivați! Și de aici paradoxul: cum se face atunci că statisticile și sondajele de motivare și engagement, arată că în general, maxim 40% din angajații unei companii sunt motivați, cel mai adesea procentul este undeva la 30%, și foarte rar, depășește 50%!? Cum se face deci că sunt atât de puține companii unde marea majoritate a angajaților să zică: Da, sunt mulțumit/mulțumită că lucrez aici și motivat/motivată să dau tot ce am mai bun! Aici este locul meu, mă simt ca acasă! Adevărul este că, marea majoritate a companiilor nu știu, realmente nu știu ce își doresc cu adevărat angajații lor, pentru că niciodată nu au derulat un proces organizat și corect pentru identificarea și cuantificarea motivațiilor propriilor angajați. Pentru asta, este nevoie de sondaje interne tip RETention INterview (RETIN)!

De ce dar, dacă ambele părți își doresc motivare, avem atât de puțină? 

Pentru că nu este de ajuns doar să vrei, trebuie și să faci! ”Mingea” este la companii, cu certitudine, este misiunea și responsabilitatea companiilor/angajatorilor să se asigure că fac tot ce pot pentru a avea angajați motivați și engaged. Este datoria și misiunea Directorului General și a HR-ului să inițieze și să pună la punct programe de motivare prin care (1) să identifice nivelul de motivare al angajaților, (2) să identifice soluții pentru motivarea acestora, (3) să implementeze și să deruleze programele aferente! Efortul nu este (așa) mare, însă rezultatul cu certitudine merită! Alternativa, sunt angajații nemulțumiti, dis-engaged sau cel mult, semi-mulțumiți, care rămân în companie doar pentru că nu au unde să plece (încă), respectiv pentru că tot ce îi leagă de organizație este un calcul financiar. Un astfel de angajat este sub-productiv, abia așteaptă o oportunitate mai bună, va pleca cu prima ocazie. De aici ”epidemia” de nemulțumire pe care am văzut-o în ultimii ani, și care s-a manifestat prin fenomene gen The Great Resignation, Quiet Quitting și chiar Loud Quitting. Oamenii vor o relație autentică cu angajatorul lor, nu doar o tranzacție financiară! Chiar și cei care sunt mulțumiți din punct de vedere financiar, dacă ar avea de ales la sume egale, vor alege cu certitudine un angajator unde se simt, în plus, motivați de activitatea desfășurată, de climatul, cultura, echipa și șeful direct. Iar dacă nu este așa, vorbim ori de un eșec al politicilor de motivare, ori de o lipsă a politicilor de motivare. De partea cealaltă, desigur, și angajații au contribuția lor, nu poate fi altfel. Nu poți doar să ceri, fără să oferi nimic în schimb, decât neseriozitate, lipsă de implicare, dezinteres. Dar nici nu ne putem aștepta ca oamenii să vină motivați ”la contract”: motivația nu poate fi contractată prin contractul de muncă!

Ultimii ani au fost atât de provocatori că da, poate fi o scuză, nimeni/prea puțini s-au mai gândit/au avut timp și la motivarea angajaților. Și mai ține și de natura acestei dimensiuni, care este dinamică. Poate că s-a făcut motivare într-o companie (ori se face, de două ori pe an), poate oamenii au fost mulțumiți când au semnat contractul de muncă/atunci când au fost angajați, dar motivația nu este ceva ce se menține de facto și de la sine, pe termen lung. Este ceva ce trebuie permanent reînnoit și actualizat, pentru că oamenii se schimbă, așteptările lor se schimbă, viața vine cu noi provocări. Și așa au ajuns din angajati motivați, angajații demotivați. Este ca și cum ai spune: Am mâncat acum 3 zile, mai trebuie să mănânc și azi?

Este mult, mult mai ieftin să faci motivare și retenție decât să faci (continuu) recrutare!

Iar, dacă angajații nu sunt motivați, spuneam tot ce îi leagă de companie este un calcul financiar, cea mai slabă legătură ce poate exista, și cea mai costisitoare pentru companie! Companiile aflate în această situatie (care nu au angajati motivați), ajung să aibă o fluctuație (mult) peste medie, oamenii vin și pleacă! Climatul se degradează, echipele sunt slabe, nimic nu mai merge cum trebuie, iar compania intră într-un cerc vicios de tip plecare/recrutare/training-formare/plecare/recrutare… care se rotește din ce în ce mai repede, astfel încât auzim de companii care au fluctuație ridicată, peste 50%, ceea ce înseamnă că practic, în 2 ani, o astfel de companie și-a pierdut toți angajații inițiali și investește mereu în alții noi. Costurile sunt de-a dreptul uriașe! Este mult, mult mai ieftin să faci motivare și retenție decât să faci (continuu) recrutare!

La Academia de HR ajutăm companiile să aibă angajați motivați care dau tot ce au mai bun la locul de muncă!