În goana noastră zilnică pentru a face față sarcinilor, priorităților și obligațiilor, timpul devine adesea cel mai prețios activ pe care îl avem. Managementul Timpului și eficiența personală devin, astfel, componente vitale pentru succesul nostru și echilibrul nostru mental și emoțional. O slabă gestionare a timpului deschide ușa către un cerc vicios periculos, care poate duce la stres și burnout. Oamenii tind să subestimeze cât de repede pot fi consumate resursele lor de timp. Acest lucru devine evident mai ales într-o perioadă deja aglomerată, când fiecare minut devine crucial. Doar toate acestea, sunt doar stratul de deasupra, care se vede, layerul aflat la suprafață, în spate însă, este mult mai mult.

Lipsa de sens

Fără o gestionare adecvată a sensului și rostului activităților pe care le facem, ne vom găsi deci agenda plină cu o mulțime de sarcini și activități în relație cu care de fapt, suntem perfect indiferenți. Activități pe care fie le amânăm cat de mult putem (procrastinare), fie le facem oricum numai să scăpăm de ele (superficialitate). De multe ori însă, suprasolicitarea este doar un simptom al unei probleme mult mai grave. Este un semn al faptului că sinele nostru se opune (in)conștient acelor activități, pe care nu le găsește nici interesante, nici cu sens. Nu putem să devenim niște ”mașini” perfect unse care bifează eficient sarcini într-o listă. Nu asta înseamnă time management, nu asta înseamnă viață. Ceea ce contează mai mult decât cantitatea este calitatea experiențelor pe care le avem. Oboseala și supraîncărcarea pot veni dintr-un volum prea mare de activități, dar și dintr-o nepotrivire/lipsa de aliniere a acestora cu interesele și nevoile noastre profunde.

Fiecare zi contează

Muhammad Ali, marele campion la box spunea: “Don’t count the days; make the days count”. Pentru a face ca fiecare zi să conteze, trebuie să învățăm să aducem valoare cu fiecare activitate pe care o desfășurăm și trebuie ca aceasta să contribuie la creșterea noastră personală și la realizarea obiectivelor noastre. Și sincer, dacă nu este aliniată cu unul dintre obiectivele noastre importante de viață, nici nu merită să fie făcută. De ce am face ceva împotriva intereselor noastre sau care ne ține departe de acestea? Ah, desigur că sunt situații când nu avem de ales și trebuie pur și simplu să strângem din dinți pentru a depăși o perioadă dificilă. Dar dacă astfel de situații devin majoritare, atunci în mod clar am devenit prizonierii unui mod de viață care nu este sustenabil. Urmarea, mai devreme sau mai târziu, în funcție de capacitatea fiecăruia de a rezista și sursele alternative în care găsim satisfacție și compensare, va fi însă cu certitudine uzura, oboseala, stresul, și pe termen lung, burnout-ul, îmbolnăvirea și depresia. În morișca activităților de zi cu zi, nu mai avem timp nici să judecăm ce facem și de ce facem, dar asta sigur nu este o scuză. Steve Jobs spunea: For the past 33 years, I have looked în the mirror every morning and asked myself: ‘If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?’ And whenever the answer has been no for too many days în a row, I know I need to change something.

Este timpul pentru schimbare

Este mult mai mult în acest citat decât despre planificarea zilei. Este despre a duce o viață cu sens care ne împlinește. Este despre a nu face compromisuri cu noi înșine, pentru că fiecare zi este unică și odată trecută, rămâne în trecut. Jobs ne învață că este esențial să fim sinceri cu noi înșine în evaluarea acestor răspunsuri. A fost o zi utila pentru tine? Ai creat valoare pentru tine? Sau este doar supraviețuire? Să ne imaginam un calendar paralel al vieții noastre, în care bifam zilele care au contat pentru noi cu adevărat: poate pentru că am făcut o faptă bună, poate o zi în care am învățat ceva, poate alta în care am ajutat un prieten la nevoie, poate alta în care am avut o realizare importantă, una în care am ceva pentru noi înșine ce ne doream de mult, poate pur și simplu ca am stat alături de familia noastră. Ei bine, cum vei nota ziua de astăzi în acest calendar? Și dacă numeri zilele care au contat în ultima lună, câte sunt? Sunt mai mult de jumătate? Pentru că dacă nu sunt, atunci concluzia este evidentă: mai mult decât jumătate din timp l-ai petrecut făcând lucruri care nu contează cu adevărat pentru tine! Pot conta pentru alții, neîndoielnic, au o rațiune – fără doar și poate, dar unde ești tu în ecuația asta? Lost în translation: nu e viața ta, ce cauți în ea?

Have you ever been too busy driving to stop for gas?

Oricât de aglomerați am fi, trebuie să avem conștiința a ceea ce facem și de ce. Stephen Covey spunea: Have you ever been too busy driving to stop for gas? Pare incredibil, când te uiți din afară, dar acest lucru se întâmplă în fiecare zi. Mulți termină ziua gâfâind de oboseală pentru ca a doua zi sa continue la fel, tot mai obosiți, dar fără totuși să schimbe prea multe, oricum nimic esențial (vorba lui Caragiale). Cu certitudine mulți nu mai găsesc sensul în ceea ce fac. Si de aici, o listă lungă de consecințe, în plan personal și social. O parte din fluctuația și perindarea continuă pe care o vedem între companii, pe fondul real al deficitului de personal, se datorează faptului ca oamenii pur și simplu nu găsesc nicio satisfacție făcând ceea ce fac, iar companiile nu realizează acest lucru. Pentru că în mod clar, cineva părăsește o organizație doar dacă aceasta nu mai este în măsură să îi satisfacă nevoile. Care nevoi: financiare, emoționale, sociale, etc. Printre aceste nevoi, una extrem de importantă așezată în vârful Piramidei lui Maslow este nevoie de realizare (self-actualization), nevoia de a face ceva cu sens și care contează. Și atunci acești oameni plecă în alte și alte organizații, poate vor ajunge într-una în care se vor simți împliniți. Este deci și misiunea companiilor, prin managerii lor și departamentele de HR să se întrebe în ce măsură joburile pe care le oferă, au capacitatea de a oferi sens și semnificație în viața cuiva (semnificarea muncii, vezi detalii în cartea MRA).

Decizia ne aparține

Până la urmă însă, responsabilitatea finala ne aparține, de a trăi în continuare le fel sau de a face o schimbare, fundamentala însă. De paradigmă, nu doar de job. Este atât de simplu de fapt: aplică sfatul lui Covey de a te opri puțin pentru a te uita în jur și pentru a avea timp să respiri. Aplica apoi îndemnul lui Jobs de a analiza dacă ceea ce trăiești este ceea ce vrei. Și dacă nu, schimbă! Află cine ești, descoperă ce iți place să faci, fă ceea ce îți place sa faci și nu vei munci o zi în viața ta!

La Academia de HR ajutăm oamenii să ducă o viață cu sens!