Dată fiind evoluția ultra-rapidă a AI-urilor și roboților, ne putem întreba deja, oare cât timp va mai fi nevoie de oameni pentru a realiza diverse activități? S-a spus, și pe bună dreptate, că AI-urile nu (doar) distrug locuri de muncă ci și creează locuri de muncă, în fapt, mai multe decât distrug. Așa a fost și cu automobilul care a înlocuit o uriașă industrie și economie, centrată pe cal. Calul era peste tot, atât în rural cât și în urban, ne amintim pozele clasice cu tramvaiele trase de cai, o ciudată împletire între vechi și nou, la momentul acelor timpuri. Era nevoie de crescători de cai în ferme, de medici veterinari, de staule, de potcovari, de birjari, ferme de nutrețuri și desigur, tot ce însemna căruțe și diligențe, ca să numim doar domeniile directe. Sute mii, milioane de oameni la nivel planetar gravitau sau făceau parte direct din această industrie. În mai puțin de 15 ani, toată această structură, pe care omenirea s-a bazat din timpuri imemoriale, a fost realmente ”evaporată” de o nouă industrie, a automobilului respectiv a combustibililor fosili, pentru alimentarea automobilului. Firesc atunci, unii au fost prinși între aceste uriașe schimbări, având de suferit pentru că nu au știut/putut să treacă la timp în noua eră. Per ansamblu însă, omenirea a avut de câștigat, deși evident, trebuie să ne uitam și la consecințele pe termen lung, legate de poluare pe care această schimbare le-a adus. Procese similare au avut loc cu ocazia fiecărei ”revoluții” majore din istoria omenirii, că vorbim de Prima Revoluție Industrială (sfârșitul secolului 18 – 1765 James Watt motorul cu aburi – începutul secolului 19), A Doua Revoluție Industrială (sfârșitul secolului 19 – electricitatea), A Treia Revoluție Industrială (a doua jumătate a secolului 20 – energia nucleară, inventarea tranzistorilor și dezvoltarea telecomunicațiilor, inventarea microprocesorului și industria de computere – 1970), si cea de-a 4-a Revoluție Industrială – era internetului (anii 2000). În mod clar, ne aflam în pragul celei de-a 5-a Revoluții, dacă este să păstrăm această cronologie, când vorbim de imprimare 3D, realitate augmentată și realitate virtuală, nanotehnologie, Internet of Things (IoT) Inteligența Artificială (AI), robotică și roboți humanoizi.

Prima fabrică de producție în masă de roboți umanoizi

O știre recentă anunța că prima fabrică de producție în masă de roboți humanoizi și-a început deja activitatea în Statele Unite, urmând ca probabil, în anii care urmează, să ajungem să vedem acești roboți, conectați desigur la internet, dotați cu module de AI, capabili de interactiune directă cu oamenii (chiar dacă limitată la început), capabili să realizeze o serie întreagă de activități (să ne amintim clipurile spectaculoase cu roboții creați de Boston Dynamics) și evident, capabili să muncească, să execute o serie de task-uri până la acest moment, rezervate doar oamenilor. Dacă în relație cu AI-urile software, găzduite în cloud, în întregi ferme de servere foarte puternice, încă ne mai gândim că mai este loc pentru oameni, prin asocierea AI-urilor cu roboții umanoizi, este clar că sfera de acțiune a roboților se extinde foarte mult, iar oamenilor le rămân practic foarte puține activități de făcut pe care nu le pot face roboții. Evident că toate acestea vor mai dura. Vorbim poate de încă 10-15-20 de ani din prezent pentru a discuta de impact global. Dar dacă vorbim de roboți în general (industriali), cel mai recent studiu Gartner estimează că deja, nu mai târziu de 5 ani din prezent, numărul roboților angajati în producție va depăși numărul oamenilor. Dar de ce ne-am mira?

Maxim 10% din omenire va mai munci

Nimic nu ne împiedică să ne punem problema de acum, de altfel, este exact ce trebuie să facem, să gândim în avans, strategic, pentru a evita eventualele capcane – ce se va întâmpla când nu va mai fi nevoie de noi? În relație deci cu aceste perspective, pe măsură ce roboții umanoizi vor începe să devină prezențe fizice, reale pe stradă, circulând printre noi, făcând cumpărături și diverse drumuri, poate la început ajutate de un operator uman, dacă nu de la început complet autonome, întrebarea dacă mai rămân locuri de muncă pentru oameni, capătă dintr-o dată alt sens. În acest context, al eficienței sporite a roboților, care pot ”munci” 24/7, fără să ceară pauză de țigară și de toaletă, fără să aiba nevoie să mănânce, fără să aibă nevoie de vacanțe, și fără concedii ”medicale” (decât poate cel de mentenanță anuală 😊), un singur robot deci ajunge să facă munca a 3 oameni care lucrează în schimburi de câte 8 ore. Dacă nu chiar mai mult, în măsura în care vor fi foarte eficienți, lucrând nu doar mai mult ci și mai repede și cu mai puține erori. Cu certitudine, vom ajunge în situația în care poate doar 10% din omenire să mai fie cu adevărat implicată în activități direct productive, în principal în posturi de decizie și management, joburi creative, entertainment, show-biz, cercetare avansată. Sigur, până atunci pot aparea domenii de interes pe care încă nu ni le putem imagina, necesitați la nivel global de care încă nu suntem conștienți (de exemplu din zona de climate change) ori alte provocări. Dar dacă nu presupunem un scenariu pesimist, este clar că o creștere constantă a eficienței și numărului roboților, fie și cu procente mici, dar încă o dată, o creștere constantă, an de an de an, va duce în cele din urmă la eliberarea unui numar proporțional de oameni de necesitatea de a munci.

Venitul Minim Universal Garantat

Din ce vom trai? Se discută deja de 20 de ani de Venitul Minim Universal, pe care orice om îl va primi pur și simplu în baza calității de ființă umană. Iar dacă lucrurile merg foarte bine, vom intra de fapt în utopica Eră a Abundenței, când nimeni nu va fi nevoit să muncească pentru a avea totul din belșug, decât cei care vor neaparat să muncească, poate din motivații ce țin de plictiseală, nevoie de realizare și afirmare personală, dorința de a face ceva cu mâinile proprii (caz în care vom avea o industrie secundară, a produselor made-by-humans). Ce vor face însă toți ceilalți? Și cum se va face tranziția de la a munci, la a nu munci? Pentru că, nu se poate face peste tot la fel și simultan. Până să ne gândim că 9 din 10 oameni nu mai au de muncă pentru ca fac roboții toată treaba, vom ajunge în situația că 5 din 10 oameni nu mai au de muncă din același motiv. Ori noi știm din perioadele de criză, prin care am trecut, că fie și 20-25% șomaj într-o economie este deja enorm din punct de vedere social. Consumul scade dramatic, sistemul de pensii și cel de sanatate sunt primele care intră în colaps, se intră rapid într-o spirală recesivă cu efecte dramatice. Asta înseamnă că Venitul Minim Universal Garantat trebuie implementat mai devreme și în trepte, la nivelul unui stat. Dar apoi, vor fi alte state care vor fi rămas în urmă, unde oamenii vor trebui în continuare să muncească, dar mulți nu vor mai dori văzând prosperitatea din statele unde măsura a reușit, fapt ce va pune presiune pe migrație. Tranziția către nemuncă, va fi ea însăși problematică. Și asta pentru că, munca, bună sau rea, obositoare sau nu, a reprezentat de milenii mecanismul care a păstrat ordinea în societate, a fost principalul mijloc prin care omenirea a creat valoare, a activat resursele și a orientat oamenii către un scop: cel imediat al supraviețuirii da, dar și scopuri mai înalte desigur (de exemplu să mergem pe Lună și pe Marte).

Era Abundenței sau Era Decăderii

Eliberați de necesitatea de a munci, ce vor face oamenii? Perspectiva este foarte tentantă desigur, acea a unei vieți hedoniste, totul din plăcere, nimic din necesitate, dar evident, ascunde multe riscuri și capcane. Oare nu se vom pierde sensul și directia în viață? Nu cumva există riscul de a ne prăbuși într-o stare de confort și comoditate, devenind tot mai slabi și vulnerabili, serviți de mașini tot mai inteligente, până la nivelul la care pur și simplu devin de neînțeles pentru noi și mai ales, de necontrolat? Sau din contra, vom intra într-o eră a prosperității, imposibil de imaginat acum, când imensele resurse creative ale omenirii, blocate pentru miliarde de oameni de necesitate de a munci o muncă simplă, brută, sub nivelul potențialului lor, vor fi deodată eliberate, disponibile pentru orice altceva: artă, cercetare, longevitate și tinerețe-fără-bătrânețe, explorarea cosmosului? Prea devreme să ne pronunțăm desigur. Important însă este că aceste întrebări au început să apară, aceste probleme nu mai sunt subiecte de tip ”SF”, se află deja în conversația publică, se discută în think-tanks, la nivel de guverne, între actori importanți ai lumii, precum discuțiile recente dintre Elon Musk și Primul Ministru al Marii Britanii, Dl. Rishi Sunak.

Un an de chatGPT

Până acolo, iată, luna aceasta, chatGPT împlinește 1 an, de când a fost lansată public versiunea 3.5, pe 30 Noiembrie 2022. Este incredibil cât de multe s-au schimbat în acest an, în numai 1 an, de la ”Ce este chatGPT?” și ”Dar cum se pronunță?”, până astazi când, mai toată lumea a auzit de chatGPT și de capacitățile (absolut) extraordinare ale acestei AI care practic și-a dat doctoratul în cateva discipline majore. Și acesta este doar începutul: din perspectivă istorică, AI-urile sunt în faza de ”pruncie” (să comparăm iPhone 15 cu iPhone 1), Windows 11 cu Windows 95 sau Facebook ori Google astăzi cu ce erau când au apărut. Până să ajungem să avem fiecare dintre noi câte unul, doi sau chiar trei roboți umanoizi prin casă, bunuri de uz comun precum aspiratoarele, care să facă orice pentru noi, vedem deja că numeroase industrii se restructurează, câteva companii chiar au declarat public ca își reduc substanțial necesarul de forță de muncă umană pentru ca au început să implementeze soluții AI și diverse automatizări.

Încă este mare-mare nevoie de oameni

Ultimul raport publicat de World Economic Forum, comparând Fastes growing vs Fastest declinig jobs, arată că joburile create (încă depășesc) ca număr joburile eliminate de AI. Deficitul de talente este la cote istorice, la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. Sunt timpuri tulburi, este nevoie de motivația, inteligența, determinarea și creativitatea umană pentru a le depăși. Fără aceste resurse azi, nu vom ajunge mâine în Era Abundenței, nu vom ajunge mâine, punct. Nu trebuie deci să ne relaxăm de pe acum, mai avem muuuult de muncit! Ne putem aștepta însă ca această tendință, să fie puternic curbată în viitor de evoluția convergentă a AI-urilor (chatGPT 5..6…7…etc), pe partea de joburi white-collar, și emergența roboților humanoizi, pe partea de blue-collar jobs.

Vom ”scăpa” vreodată de munca? Este în fapt dezirabil? Ce ne așteaptă? Timpuri foarte-foarte interesante, asta e clar.

La Academia de HR explorăm viitorul și căutăm soluții pentru oameni și companii!