Devenirea ca Manager
Faptul de a deveni Manageri reprezintă pentru mulți pasul înainte, recunoașterea (mult) așteptată a performanțelor și eforturilor depuse până la un moment dat. Și cu certitudine – este un moment important care însă, în egală măsură pe cât reprezintă o promovare reprezintă și o provocare, un pas înainte sau de fapt, un pas înapoi dacă nu este făcut cum trebuie.
Cel mai adesea, managerii sunt promovați din poziții ”operaționale” ori ”tehnice” ca un mecanism firesc și necesar de evoluție personală și profesională în lipsa căruia, cei ajunși acolo, ajung să se simtă frustrați sau chiar desconsiderați. Pentru companii este de altfel și un mijloc de retenție a angajaților valoroși pentru care singurul drum este în sus sau la alții.
Practica a dovedit însă că în general, abilitățile care au propulsat pe cineva până la nivelul la care devine eligibil/ă pentru un post de manager nu sunt în egală măsură și cele care îl/o vor duce mai departe. Ba din contra, pot reprezenta punctul slab al viitorului manager, încă obișnuit să fie hands-on, operațional, implicat în activitatea concretă pe care o stăpânește prea bine, ca nimeni altul de fapt.
Tentația de a face lucrurile pe care le știi deja și le faci bine este atât de mare încât foarte mulți First Time Manager (i) se transformă în exact opusul a ceea ce și-au dorit și imaginat chiar ei vreodată de la un manager bun.
Ajung să facă de fapt micro-management, să se focuseze pe small-picture, și având autoritatea poziției dar și expertiza concretă a jobului de pe care s-au ridicat, devin cei mai eficienți – în sens negativ – critici ai celor de sub ei.
Cele mai importante provocări și dificultăți cărora trebuie să le facă față un First Time Manager
Pentru a înțelege mai bine procesul transformării, să vedem mai întâi o listă a celor mai importante provocări și dificultăți cărora trebuie să le facă față un First Time Manager:
- Desprinderea de cei care până mai ieri i-au fost colegi și egali
- Tranziția de la operațional la strategic, de la small-picture la big-picture
- Dezvoltarea unui set complet nou de abilități: cele care țin de relaționarea cu oamenii
- Asumarea răspunderii pentru altceva decât pentru propria muncă: asumarea răspunderii pentru alții
- Teama de eșec sau ambiția impetuoasă de a demonstra încrederea acordate, dublate de un fel de grabă (la început pozitivă și plină de entuziasm) (dar care strică treaba și se transforma în presiune și frustrare)
- Lipsa unor cunoștințe (de bază) privind psihologia și dinamica grupului mic
- Fel de fel de mici inabilități (de comunicare, de relaționare, de conducere a ședințelor, de delegare) dar care puse împreună se adună.
Trebuie spus că, chiar și pentru cei care au studii de management în facultate, tranziția nu este ușoară deoarece această tranziție de la orice-am-fost-înainte la poziția de First Time Manager nu este doar o problemă de know-how ci în egală măsură este o tranziție la o nouă mentalitate, la un nou set comportamental. Obișnuința este a doua natură a omului: este ca și cum cineva i-ar cere brusc unui fumător să se lase de fumat. Unii reușesc, cei mai mulți nu pot de pe o zi pe alta, fiind necesară o îndelungată pregătire interioară.
Două componente obligatorii în trecerea la statutul de First Time Manager
Putem acum separa transformarea în două componente:
- Pe de o parte este acumularea unor cunoșțințe noi despre procese și activități diferite, precum delegare, managementul performanței, stabilirea de obiective, motivarea echipei, project management, etc
- Este vorba de transformare mindset-ului: focusul preocupării managerului nu mai sunt (doar) procesele ci acum sunt (mai ales) oamenii. Managerul obține în primul rând rezultate prin oamenii săi. Un manager bun este cel care reușește în cea mai mare măsură să activeze la maxim potențialul oamenilor din subordine. Un bun manager este acel manager care obține rezultate prin alții!
Pe parte de noi cunoștințe acestea se pot acumula din cărți, articole și materiale dar desigur, având o importantă componentă practică, exercițiul și antrenamentul sunt fundamentale. Delegarea de exemplu nu este doar un proces de transfer al unor task-uri de la manager la subordonat, ci este în egală măsură un act de construire de relație și de empowerment și implică adesea motivare și empatie. Un task delegat corect din punct de vedere tehnic dar slab susținut emoțional și motivațional poate conduce overall la același efect ca al unui task prost delegat.
Cea mai importantă schimbare: schimbarea de mindset!
Pe partea de mindset, dacă oamenii sunt noul focus, atunci abilitățile de dezvoltat se referă la:
- Observarea și interpretarea comportamentelor umane
- Înțelegerea emoțiilor și trăirilor celor din jur și elementele de cauzalitate care determina starea de spirit a cuiva
- Comunicare, empatie și construire de relație
- Dezvoltarea încrederii celorlalți în propria persoană nu în poziția (formal) ocupată
- Identificarea și aplanarea conflictelor
- Motivare și energizare
- Planificare și administrare de resurse.
Este o arie complet nouă de abilități în portofoliul de abilități ale unui tânăr manager care facilitează mai departe trecerea către leadership.
Concluzii
Înțelegem acum mai bine de ce această tranziție se dovedește atât de problematică și de ce este atât de îndelung dezbătută în manualele de management de afară: mai mult decât o schimbare de rol este o transformare interioară care cel mai adesea nu se produce la data, ora și minutul numirii pe noua poziție ci luni și chiar ani mai târziu, timp când noul manager face greșeli, își caută și își definește stilul, experimentează diverse modele dar care timp însă costă organizația oameni și resurse (se știe din statisticile despre fluctuație că oamenii nu părăsesc organizații ci adesea doar pe șeful direct). Implicațiile acestei transformări sunt deci tangibile și material cuantificabile și nu sunt ieftine dacă nu se acționează la timp.
Continuare în numărul următor: Devenirea ca Manager și Fluctuația de Personal