03 Mai 20…
Azi nu am făcut nimic pentru mine..iarăși! Că doar e clar nu, de la jobul meu îmi doresc o muncă fără sens și care nu mă împlinește. Sunt profund interesat să îmi ratez viața, să fac ceva care nu îmi place și care nu mă definește, cu care nu am nicio legătură, o activitate în care nu mă regăsesc și pe care sunt obligat să o fac pentru că am copii acasă și câteva credite pe care trebuie să le plătesc. Vreau să rămân mic și anonim, un nimeni.
20 Iunie 20…
Încă o zi cu certuri și intrigi…că nu e așa.. îmi doresc certuri și bârfe cu colegii, lupte de culise și bisericuțe, șușoteli și mici trădări, doar pentru că îmi fac jobul mai palpitant. Colegii mei se gândesc doar cum să îmi facă mai mult rău, cum să mă submineze, mă invidiază pentru postul meu pe care vor să îl ocupe. Situația asta măcar mă stimulează intelectual pentru că trebuie să mă apar…
15 Iunie 20…
Cel mai bine este că am un manager opresiv care mă insultă zilnic și de la care am parte de un val de atacuri verbale și lipsă de respect. Îi este frică să nu îi iau locul, se teme că sunt mai bun decât el, ce bine că nu mă ajută cu nimic, ce bine că îmi caută nod în papură și mă sabotează la fiecare evaluare. Sigur că este loc de mai bine, întotdeauna este loc de mai bine îmi spune, dacă ți-aș mulțumi, ți s-ar urca la cap! Doar nu te crezi mai bun decât mine? Hai acum, du-te și muncește, trebuie să recuperezi timpul cât am stat de vorbă!
12 Iulie 20…
Azi am venit cu o propunere de optimizare și creștere a vânzărilor. A remarcat cineva? A interesat pe cineva? Nu desigur…. că aici în companie se știe că am o mare bucurie de fiecare dată când mă confrunt cu ignorarea completă a tuturor ideilor mele. Este ceva magic în a fi ignorat, este ca și cum aș purta mantia invizibilă a lui Harry Potter. Nimic din ce zic și propun nu este auzit, nimeni nu mă bagă în seama decât dacă greșesc. Altfel, trebuie să îmi știu locul, ce sunt altceva decât o rotiță într-un angrenaj, cine sunt eu să îndrăznesc, să sper măcar să schimb ceva: este bine așa cum este, nu avem nevoie de sfaturile ori ideile tale, crezi că noi nu știm?
28 Iulie 20…
La muncă lipsește orice oportunitate de promovare. Dar de ce aș vrea să promovez? Winston Churchill spunea ”The price of greatness is responsibility”. Organizația îmi vrea binele, de ce mi-aș dori mai multă responsabilitate și independență??? Înseamnă doar mai mult stres și sigur nu vreau asta. Dezvoltarea nu este pentru mine.
02 August 20…
Azi: ședință de vânzări…iubesc ședințe lungi și fără rost când discutăm toată ziua pe lângă subiect și ne uităm la prezentări PPT prost făcute și pline de text și date pe care nici măcar autorul nu le înțelege. De ce am avea o agendă, de ce ne-am propune să luăm niște decizii, de ce aș speră să vorbim pe rând și să ne ascultăm unul pe altul? Ordinea este dușmanul suprizei, mai bine așa, totul este live și neregizat. Și până la urmă, timpul trece, leafa merge! Ah, când e următoarea ședință de 10 ore?
05 Septembrie 20…
Cel mai bine mă simt când îmi e lehamite de tot, când sunt plictisit și fără chef! Prea mult entuziasm strică și îmi crește tensiunea.
Tu ce joburi oferi angajaților tăi?
