Ne este cunoscut tuturor fenomenul amânării când lăsăm ceva ce avem de făcut pe altă dată, sub diverse motive: lipsă de energie sau oboseală, lipsă de timp – grabă/urgență pentru alte activități, lipsă de motivație/disciplină personală, lipsă de chef, incapacitatea de a lua o decizie.

Ce înseamnă procrastinare?

Cuvântul procrastinare vine din limba latină și înseamnă a amâna sau a întârzia execuția unei activități. Ajungem astfel să acumulăm o lungă lista de activități pe care ne-am fi dorit să le facem și pe care de regulă ajungem să nu le mai facem deloc. Amânarea execuției ia adesea formă unei promisiuni pe care o facem către noi înșine dar pe care nu o respectăm – un mecanism de liniștire a conștiinței vinovate: am un motiv întemeiat pentru care nu pot acum, dar, fac mâine.

Procrastinarea este ceva normal, dată fiind dinamică lumii de astăzi și viteza cu care se schimbă lucrurile. În orice moment poate interveni ceva neașteptat care să ne dea planurile peste cap. Problema este atunci când, dintr-o excepție, amânările devin normă sau capătă o pondere deranjantă. Pentru că în acel moment, vorbim despre o problema sistemică în ceea ce privește organizarea și planificarea timpului. Arată fie că nu știm cu adevărat ce vrem, fie că ne asumăm prea ușor angajamente față de noi pe subiecte care nu trec proba realității (ne aprindem ușor, suntem entuziaști), sau poate ne supra-estimăm resursele. Contează și ce amânăm să facem, ce alegem să facem în loc, și de ce, dacă sunt cauze externe, sau sunt cauze care țin de noi, și mai ales, dacă alegem să facem ce trebuie în dauna lui ce vrem.

Cum scăpăm de procrastinare?

Indiferent care este situația, de procrastinare nu putem scăpa decât printr-un (1) exercițiu de sinceritate și de (2) clarificare personală: Dar, eu ce vreau cu adevărat? Pentru că se poate întâmpla să fim victimele unei conjuncturi de evenimente care ne țin prizonieri într-o situație de criză fără prea multă libertate de acțiune, dar orice astfel de situație trebuie să dureze o anumită durată limitată de timp. Dacă procrastinarea este ceva firesc atunci când este conjuncturală, procrastinarea de facto nu este normală: dacă prea adesea ajungem să nu facem ce ne-am propus, nu avem cum să nu devenim frustrați.

Exercițiul de sinceritate

Se referă la recunoașterea față de sine (nu față de alții) a acelor situații/activități când amânăm realizarea/efectuarea lor din motive neîntemeiate care țin mai degrabă de dispoziția personală sau lipsa de disciplină (nu am chef azi). Întotdeauna este mai simplu să dăm vină pe alții sau pe ceva extern atunci când ne simțim în culpă, este un mecanism firesc de apărare a eului. Dar totul până la nivelul în care ne amăgim singuri, moment în care acesta devine un drum de pe care este greu să ne întoarcem. Cea mai mare greșeală pe care trebuie să o evităm este să ne mințim singuri. Chiar dacă la acest moment nu facem nimic altceva decât să ne recunoaștem propria indisponibilitate, tot este un pas înainte.

Clarificarea personală

Începe prin a face o listă (simplă) a tuturor activităților amânate. Un proverb înțelept spune: Ce nu poți măsură, nu poți controla! Se poate folosi Excel sau Word, idea de bază este să existe o evidență a acestor activități. Dacă o activitate este realizată totuși la o dată ulterioară, va fi ștearsă de pe listă. Dacă lista crește și tot crește, atunci se va produce conștientizarea clară și obiectivă a faptului că procrastinam, respectiv vom putea cuantifica nivelul/intensitatea acestui fenomen în viața proprie, până la nivelul la care lista în sine, va crea o presiune psihologică suficientă pentru a produce o schimbare. În plus, prin analiza retrospectivă a sarcinilor amânate (natură, frecvență), vom realiza dacă sunt activități pe care le evităm/amânăm în mod sistematic. Acest proces de auto-observare și diagnosticare vine cu o serie de insight-uri acționale clare despre ce trebuie făcut și ce trebuie schimbat în rutină zilnică și în același timp produce o clarificare personală privind prioritățile și obiectivele pe care le avem de fapt. Atunci când știi ce vrei și vrei cu adevărat, nu vei mai amâna!