Încă de la primi zori ai erei industriale, organizarea muncii s-a făcut plecând de la procesele și fluxurile de activitate necesare. Conform acestui model, sunt contabilizate toate operațiunile și activitățile de producție necesare pentru realizarea produsului finit, după care sunt grupate și organizate într-o succesiune operațională care să asigure maximă eficiență în realizarea lor. Nimic nefiresc ori greșit cu această logică, dovadă faptul că a funcționat excelent în ultima sută de ani și funcționează și în prezent. Unul exemplu ilustrativ pentru acest model de organizare orientat spre procese vine de la Henry Ford, care deși nu este ”inventatorul” conceptului de muncă la ”bandă rulantă” este cu certitudine unul dintre reprezentanții săi de seamă. Organizarea aceasta predominant liniară a activității are avantajul că este logică și urmează cumva parcursul firesc necesar pentru realizarea unui produs sau serviciu finit. În plus, și deloc de neglijat, acest mod de organizare a permis companiilor să eficientizeze foarte mult ciclurile de producție prin descompunerea proceselor în cele mai simple componente ale lor astfel încât să reducă dependența de o resursă umană calificată și să faciliteze specializarea și automatizarea acelor activități: cu cât mai simple, cu atât mai bine! Un model care a funcționat foarte bine într-o serie de epoci în care accesul la informație era limitat, astfel încât nu îți doreai să depinzi de competențe imposibil de găsit.
Timpurile s-au schimbat însă…
Nu neapărat că modelul orientat spre procese în sine a încetat să mai fie eficient, cât că oamenii s-au schimbat, societatea și lumea s-au schimbat astfel încât acest model nu mai este întru totul potrivit cu așteptările și nevoile oamenilor. Astăzi accesul la informație este facil iar învățarea a devenit o necesitate continuă. Modelul de business axat pe talente disrupe la rândul lui modul clasic de a munci. Nu mai trebuie să urmăm procesual fluxuri de activitate organizate logic, întocmai precum imprimantele 3D nu mai respectă fluxul de producție clasic ci vin să realizeze produsele aditiv, mult mai repede, la un cost per unitatea de produs finit care nu mai depinde de volum și cu zero waste (sau aproape). Până să apară imprimarea 3D aceste afirmații ar fi fost considerate absurde (pentru realizarea 3D a unor produse de exemplu, este nevoie de un singur echipament, imprimanta, în timp ce aceleași produse, realizate ”clasic” necesitau zeci de operațiuni și mai multe echipamente diferite). Similar, modelul de business axat pe angajați reclamă ca fiecare activitate să fie ”croită” pe talentul și abilitățile fiecărui om astfel încât, ceea ce facem să nu mai reprezinte activități simple și repetitive (pe care le vom lăsa cu plăcere în seama roboților) ci activități în care strălucim!
Avantajele noului model
Avantajele acestui model sunt uriașe: dați oamenilor să realizeze acele activități în care strălucesc, la care sunt realmente buni și productivitatea va crește substanțial iar oamenii se vor simți împliniți făcând ceea ce le place!
Sigur, cele două modele nu trebuie văzute neapărat ca fiind în opoziție ci în complementaritate, având propriile avantaje și dezavantaje. Distincția făcută are desigur rolul de a accentua identitatea fiecărui model, dar este important de spus că tranziția de la organizarea companiilor după procese la organizarea companiilor după oameni a început deja și se vede tot mai mult. În plan concret, în loc să se ”deseneze” un proces într-o formă fixă și unică de realizare de la care nu poate există nicio abatere (banda rulantă), și în loc să li se spună oamenilor exact ce să facă, li se va trasa oamenilor un obiectiv, un target, urmând ca aceștia să găsească de fiecare dată și de la caz la caz un mod propriu și unic de realizare, la fel de eficient. Organizarea internă a muncii va fi mult mai dinamică, și va lua forma unor echipe cvasi-autonome și care se auto-organizează și se auto-conduc, constituite special/ad-hoc pentru atingerea unui obiectiv pentru ca apoi să fie dizolvate. Fiecare om va fi implicat permanent în 3-4 astfel de echipe (și mereu în altele pe măsură ce acestea se fac și se desfac), conform cu abilitățile sale, astfel încât, într-o anumită măsură, vom asista la flexibilizarea până la dispariție a conceptului clasic de ”post/poziție” în care te angajezi și pe care îl faci zi de zi. Organizația în sine, în loc să ia forma liniară a fluxurilor înlănțuite, vor lua forma unor rețele neuronale unde diverse activități se realizează în paralel și de 100 de ori mai rapid. Munca însăși se transformă deci, se reinventează pentru a corespunde capabilităților tehnice de astăzi și mai ales, nevoilor oamenilor.
