Joburile care ne plac

Sunt joburi pe care ni le dorim și la care visam. Aceste joburi sunt un scop în sine, activitatea pe care o presupun corespunde nevoilor și aspirațiilor noastre și reprezintă în același timp o modalitate de împlinire și dezvoltare personală. Oamenii sunt mândri că fac aceste activități pe care de altfel nu le percep ca muncă. La modul ideal, oamenii experimentează astfel de ocupații ca pe un hobby, fiind o activitate pe care în primul rând o iubesc și abia apoi o fac pentru bani/subzistență. Motivația de a munci în acest caz este implicită (motivație intrinsecă). Poate fi vorba de o meserie manuală, că vorbim de un dulgher, un tâmplar, un sudor sau un lăcătuș. Poate fi vorba de o activitate intelectuală, precum cea de profesor, traducător, jurnalist sau psiholog. Însă orice meserie poate avea statutul acesta pentru cineva anume. În general, activitățile care ajung în această categorie a joburilor-pasiune, sunt activități care presupun manifestarea creativă și plenară a oamenilor și o anumită independență și autonomie în stabilirea propriei activități. Sunt joburi care ne incită la mai mult și ne inspiră. În astfel de cazuri, intervenția companiei este minimă, tot ce trebuie să facă este să mențină condițiile de desfășurare a activității la un nivel optim și să elimine obstacolele din calea derulării unei activități normale.

Joburile care nu ne plac

La polul opus, sunt desigur joburi pe care oamenii ajung să le facă de nevoie. Pentru că reprezintă o sursă de venit în primul rând (motivație extrinsecă – Herzberg – teoria bifactorială). Sigur, activitatea respectivă poate fi mai mult sau mai puțin atractivă, sau cel puțin anumite părți din ea. Dar cu certitudine nu are forța și calitatea de a deveni un hobby, ceva care să creeze atașament emoțional.

Munca de plăcere

Ne îndreptăm ușor dar clar către o eră în care oamenii își vor dori tot mai mult și vor alege tot mai des joburi din prima categorie, firesc, iar pe celelalte le vor evita sau le vor refuza de-a dreptul. Spus altfel, oamenii pur și simplu nu mai vor să muncească! Nu înseamnă că vor să stea degeaba. Înseamnă însă că nu mai vor să facă activități care nu le plac, doar din necesitatea de a face bani. Vor fi tot timpul oameni care nu au de ales însă aceasta nu este tocmai cea mai potrivită premisă pe care să se bazeze constructiv politica de personal a unei companii. Prin chiar natura lor, nu toate joburile pot fi ”joburi de vis” după cum nici toate mașinile nu pot fi Ferrari. Nici nu înseamnă că trebuie să ridicăm din umeri, pentru că așa este postul. Întotdeauna se poate face ceva, doar că cel mai adesea companiile sunt blocate într-un mod de operare care devine normă, și astfel aleg să nu mai facă nimic.

Nu doar livrăm candidați: găsim oameni care aduc valoare adăugată!

Cauți personal?
Cauți personal?

Soluții – cum transformăm joburile neatractive în joburi (mai) atractive

Există mai multe soluții pentru a face posturile neatractive (mai) atractive și acesta este un subiect extrem de important pentru companii și în piața muncii.

  1. Recrutarea atentă a personalului astfel încât să fie găsiți acei oameni (puțini poate doar totuși) cărora le place acea activitate în mai mare măsură decât altora. Suntem cu toții diferiți și asta este minunat pentru că înseamnă printre altele și că ne plac lucruri diferite și avem nevoi diferite. Da, poate recrutarea va fi un pic mai dificilă ori mai de durată pentru că trebuie căutat ”acul în carul cu fân” dar cu certitudine merită pentru că un om motivat în primul rând de activitatea pe care o desfășoară și abia apoi de bani și alte beneficii, nu numai că este (mult) mai eficient, dar este în același timp un angajat care nu trebuie împins de la spate, care nu se plânge prietenilor că desfășoară o activitate pe care nu o place, care nu pleacă din acest motiv și cu prima ocazie, fiind un angajat stabil și loial.
  2. Formatarea diferită a acelor joburi cărora le lipsește atractivitatea implicită. Astfel de activități trebuie altfel împachetate, altfel gândite pentru a deveni interesante (proces care se numește (re)proiectarea posturilor). Uneori este pur și simplu o problemă de job design deci. Diviziunea muncii s-a făcut în așa fel încât unele joburi au de toate (sunt atractive și diversificate) iar altele prea puțin (sunt monotone și repetitive) – cine și de ce le-ar alege pe ultimele dacă nu din necesitate? Pentru astfel de joburi sunt soluții precum cele de îmbogățire a muncii (job enrichment) sau de lărgire a lor cu noi activități (job enlargement). De exemplu, în loc ca cineva a facă de 1000 de ori pe zi aceiași operațiune, mai bine face de 200 de ori 5 operațiuni diferite, va fi mai puțin plictisitor.
  3. Compensarea lipsei de atractivitate a jobului respectiv prin elemente complementare: un salariu mai mare, un climat de lucru prietenos, o echipă faină, un manager suportiv. Dacă munca în sine nu este atractivă, măcar atributele însoțitoare ale acesteia să fie.

Concluzii

Ce trebuie făcut deci? Companiile trebuie să realizeze o hartă a posturilor din organigramă și să le organizeze nu numai ierarhic ci și din perspectiva atractivității lor, încercând să facă ceva cu cele neatractive. Idea este că nu trebuie să ne uităm la joburi într-un mod rigid prin prisma unor fișe de post înghețate în timp, ci putem să le (re)gândim personalizat, astfel încât oamenii să își dorească să facă acele activități.

La Academia de HR ajutăm companiile să construiască un mediu de lucru plăcut și atractiv!

Creștem motivația, creștem loialitatea și engagementul angajaților și reducem fluctuația