Viitorul muncii, munca în viitor: angajații subcontractori

Oamenii nu mai vor să facă muncă de robot

Vedem tot mai distinct, inclusiv în procesele de recrutare pe care le derulăm la Academie, o nevoie certă a oamenilor de a se elibera de ”sclavia” muncii, acel tip de muncă ce dezumanizează prin natura sa măruntă, mecanică și repetitivă, atât de bine ilustrată de către Charlie Chaplin în filmul sau Timpuri noi. Cine își dorește să fie un ”robot”, o ”rotiță” în sistem, o ”piesă” ce poate fi oricând înlocuită, un ”consumabil” uman? Oamenii nu vor să muncească asemenea unui robot. Aceste joburi au migrat către cei care nu au de ales (nivel mai scăzut de educație/pregătire) și sunt cele mai susceptibile să fie primele preluate de roboți respectiv de inteligențele artificiale. Greu de spus dacă din fericire sau din păcate la acest moment, pentru că oricât de ”urâte” ar fi aceste joburi, ele reprezintă șansă la supraviețuire și la o viață cinstită pentru milioane de oameni. Tranziția aceasta către automatizare și digitalizare, accelerată la pătrat de către Pandemie va prinde mulți oameni între două ape, nepregătiți să facă schimbarea pentru că această schimbare necesită pe fond dezvoltarea de noi abilități, depinderea de noi competențe într-o zonă mai înaltă și schimbare de mindset.

Munca încetează să mai fie singura sursă de venit

”Munca” va fi doar una dintre activitățile pe care le facem și nicidecum singura care va aduce venituri. Oamenii vor face bani dintr-o amplă combinație de activități și cu cât vor avea competențe mai înalte/variate, cu atât această plajă de opțiuni va fi mai mare. Munca încetează să mai fie doar ”muncă” = mijloc de supraviețuire și devine manifestarea de sine sau chiar afirmarea unei pasiuni. Iar Pandemia a accentuat și mai mult această direcție facilitând munca de oriunde. Posibilitatea de a munci dintr-o casă aflată pe malul oceanului într-o țară însorită schimbă complet ecosistemul emoțional implicit pe care îl crea prezența fizică la birou, zi de zi de zi.

Angajații devin tot mai mult sub-contractori

Asistăm deci la o redefinire a termenului de muncă (concept care se referă în sens strict la un serviciu prestat în schimbul unei remunerații – practic o tranzacție) într-o relație mutual-avantajoasă în care oamenii încetează să mai fie simpli ”prestatori” ci devin parteneri pentru succes, implicați și motivați nu doar financiar ci și uman. Cu certitudine, asistăm la ”uberizarea” muncii, un proces care va lua forme diverse, da (având în vedere marea diversitate de joburi/activități productive), vor fi experimente, unele reușite, altele nu, dar încet-încet piața va găsi formatele potrivite pentru fiecare nișă/sector de activitate.

Din perspectiva ”angajaților”, compania devine un client și se lucrează pe proiecte. Oamenii vor fi în continuare motivați de condițiile oferite, de pachete de beneficii și diverse facilități, însă mulți vor prefera să lucreze în valuri, alternând perioade intense de lucru cu perioade de libertate și relaxare, ca alternativă la un program ordonat, 9-17 zi de zi de zi. În continuare va conta brandul companie (clienții mari vor fi considerați clienți de portofoliu) însă se va deschide și mai mult piața în avantajul companiilor mici dar cu oferte atractive, și care astfel nu mai trebuie să își asume povara financiară a angajării full-time/cu normă întreagă a unui om altfel scump. Sigur că și acum se pot face contracte pe durată determinată ori cu timp parțial, dar prea puțini candidați sunt interesați să se încurce cu fracții de normă. Formula pe proiect poate fi la program sau pe livrabile și atunci programul nu mai contează deloc. Dacă ești bun în ceea ce faci și mai ales pe anumite domenii propice unor activități remote, sigur nu ai grija faptului că nu îți găsești ”proiecte”: nu mai cauți doar în România, cauți și găsești proiecte în toată lumea.

La rândul lor, organizațiile devin tot mai puțin angajatori și tot mai mult contractori. Sunt tot mai mulți ”angajați” care preferă să fie plătiți pe un PFA, beneficiind astfel de libertatea de a-și deconta tot felul de cheltuieli, de avantajul unor beneficii fiscale și mai ales, de libertatea de a lucra pentru oricine și pentru mai mulți în paralel.

Schimbarea este obligatorie și trebuie pregătită din timp

Organizațiile trebuie deci să se schimbe pentru a deveni organizații ale viitorului, capabile să atragă și să motiveze talente și minți strălucite. Oamenii vor fi tot mai puțin loiali companiilor dar tot mai fideli activității proprii pe care o desfășoară cu plăcere, stilului propriu de viață și standardelor fixate. Asta schimbă complet modul în care departamentele de HR trebuie să conceapă relația cu acești sub-contractori. Drept consecință, companiile vor trebui să își regândească serios organigrama, modalitatea de concepere a fluxurilor de activitate, recrutarea, retenția și managementul performanței pentru a ține cont de acest context. Chiar și așa, companiile trebuie să rămână în continuare atractive pentru a-și atrage contributorii care să aducă cu adevărat valoare adăugată și să dezvolte ”parteneriate” strategice cu aceștia.

La Academia de HR venim cu perspective noi asupra muncii care transformă organizațiile în lideri de succes!