Piața își caută încă echilibrul în privința muncii de acasă și remote, asemenea unui pendul, punctul de echilibru încă nu a fost atins, existând momente când înclină mai mult către munca de la birou, și altele când înclină mai mult către munca remote. Totuși, ce se poate spune sigur este că munca remote este aici ca să rămână și va continua să câștige teren. Nu există cale de întoarcere la vechiul model, pur și simplu suntem în plină tranziție către un nou model privind munca, una mai degrabă colaborativă, în care angajații devin parteneri și contributori, mai degrabă decât ”angajați” în sens clasic, cu program fix și o anumită rutină privind venirea la serviciu.

Cum arată munca remote în 2024 și pentru 2025?

Noile generații preferă un program flexibil, project based, când livrează un rezultat și unde nu contează neapărat prezența fizică într-un loc anume. De altfel, delocalizarea muncii a adus și continuă să aducă numeroase beneficii în sensul în care, acolo unde este posibilă desigur, a permis extinderea bazei de selecție mult dincolo de aria geografică limitată în care se află punctul de lucru. Din motive obiective, oamenii nu vor să petreacă mai mult de două ore dus-întors pe drumul de acasă la serviciu și înapoi, așa încât pentru companiile care se află în zone mai slab populate sau au nevoie de resurse specifice, munca remote le-a permis să identifice și contracteze angajați aflați la sute sau mii de kilometri distanță. Da, sunt în mod clar și dezavantaje, suntem ființe sociale, oamenii vor și simt nevoia să interacționeze direct, să facă parte dintr-o comunitate. Și atunci, o activitate exclusiv remote este lipsită de această componentă emoțională și de socializare, unii acuză în mod direct sentimente de alienare, izolare și depresie. De aceea spuneam, formula perfectă proabil este undeva la mijloc: nici doar remote, nici doar de la birou. În momentul de față, atât în Romania cât și pe plan international, foarte multe companii au adoptat această formulă flexibilă de tip hybrid, astfel încât angajații trebuie să vină un anumit număr de zile pe lună la birou, dar în restul timpului, pot lucra de oriunde. Trendul acesta se va menține și în anii care vin, timpul este o resursă extrem de importantă, ritmul vieții este alert, acele două ore pe zi, plus/minus care sunt economisite lucrând de acasă alaturi de alte avantaje, sunt extrem de valoroase pentru noile generații, care aproape că nu concept să lucreze 5 zile din 7, venind la un program 09.00 – 17.00 doar de la birou. De altfel, odata deschisă cutia Pandorei, odată ce oamenii au văzut că se poate și altfel, ba încă la scală globală (în Pandemie), aceasta va rămâne deschisă, oamenii nu vor da înapoi, nu se mai poate.

Nu doar livrăm candidați: găsim oameni care aduc valoare adăugată!

Cauți personal?
Cauți personal?

Din ce în ce mai multe companii care cer echipelor să se întoarcă la birou

Companiile cer pentru că în anumite zone și sub anumite condiții, s-a observat că echipele tind să se înstrăineze, scade loialitatea față de firmă iar actul de management al echipelor remote este mai dificil. În ceea ce privește productivitatea muncii, datele sunt mixte, dar în general nu arată scăderi din acest punct de vedere, deci munca remote nu scade productivitatea în mod direct. Capacitatea unei firme de a-și controla angajații însă, se pare că scade direct proporțional cu distanța la care se află aceștia de firmă, și atunci companiile își vor oamenii înapoi în sedii. Iarăși, anumite proiecte, bazate pe participare în comunitate sau care au o importantă componentă colaborativa și de creativitate, sunt în mod clar afectate când vine vorba de munca remote. În mod absolut clar, munca remote nu este un panaceu universal, nu este potrivită în absolut toate situațiile și contextele. Per ansamblu însă spuneam, munca remote este aici ca să rămână. Trebuie ca fiecare companie, în contextul particular al anumitor sarcini și proiecte, să își considere politica și strategiile privind munca remote, dar o revenire în corpore la sedii… foarte puțin probabil. Timpul lucrează în favoarea muncii remote pentru că noile generații, cu o gândire pragmatică și orientată pe azi, pe imediat, sunt tot mai puțin interesate de modelul clasic, tradițional al muncii (în)regimentate, după un program fix, într-un spațiu alocat. Mindsetul la nivel de generații privind munca s-a schimbat, munca nu mai este o valoare în sine, nici nu mai este unicul mod de realizare personală ori principala sursă de venit. Vedem tot mai mulți tineri care au succes și încă în mod substanțial, în proiecte de gen Social Media, Influencing, Freelancing, Antreprenoriat, Project Based ori în zona Crypto, care nu au muncit o zi din viața lor într-o companie sau după un program clasic, și care arată lumii și în principal generației lor, că se poate și altfel. Și atunci, tinerii mai ales, migrează tot mai mult către această perspectivă. Părțile se vor contra și în 2025, fiecare după interesul și nevoia proprie, dar pe termen mediu și lung, munca remote, munca flexibilă, formulele hybrid sunt de departe cele câștigătoare. De ce? Pentru că este mai bine să ai opțiuni și să poți face un lucru de oriunde, chiar dacă în anumite situații alegi să îl faci într-o locație fixa, decât să fii obligat prin natura activității ca aceasta să fie desfășurată într-o locație particulară (cu cât un sistem dispune de mai multă flexibilitate, cu atât este mai viabil și mai rezilient). Paradoxal, dar chiar companiile care își vor oamenii înapoi la birouri, sunt cele care pe de altă parte, digitalizează intensiv și crează alternative care să le reducă dependența de o forță de munca tot mai capricioasă și greu de găsit.

Joburi în regim remote

Regimul remote are mai puțin de-a face cu nivelul de senioritate sau de maturitate profesională, cât are de-a face cu natura muncii și cerințele jobului. Sunt activități care în mod clar, nu se pretează la munca remote, deloc, precum cele din retail sau producție, și alte activități care pot fi perfect delocalizate și care pot fi făcute de oriunde altă parte, cu costuri chiar mai mici. Activitățile individuale sau în echipe mici, care nu necesită o interacțiune față-în-față, de tip birou, unde un calculator și un telefon sunt în general tot ce ai nevoie, sunt în schimb cele care se pretează perfect la munca în regim remote. Daca totuși vorbim și de nivel de senioritate, pozițiile de entry se pretează mai degrabă la munca în spațiu desemnat, pentru că cei în cauză au nevoie de mai multă supervizare, sunt mai înclinați să facă anumite erori și au nevoia să vadă pe alții lucrând, ca să ”fure” meserie de la aceștia. În schimb, un lucrător experimentat, care a devenit autonom, poate foarte bine lucra remote, livrând sistematic rezultatele așteptate și fără erori. Cu timpul însă, activitățile pentru care un regim remote devine posibil vor fi din ce în ce mai multe. Pe masură ce roboții umanoizi și AI-urile tot mai evoluate vor pătrunde masiv în anii care vin pe piața muncii, oamenii vor rămâne în contra-partidă cu activități de nivel mai înalt și abstract, care în general, prin natura lor, pot fi făcute de oriunde. Eventual, își vor controla/superviza remote înlocuitorii digitali/mecanici. Pentru moment, cam toate activitățile de birou și cele care nu presupun operarea directă a unor produse și materiale ori interacțiunea directă cu alti oameni, sub influența digitalizării accelerate, sunt tot mai modelate către munca remote (vezi mai nou și telemedicina – un domeniu care crește puternic, deși am fi zis până nu demult că în medicina este necesar 100% prezența fizică. Iată că lucrurile evoluează).