AI-urile sunt insațiabile

Poate nu degeaba a afirmat Elon Musk că Inteligența Artificială reprezintă cel mai mare risc, ce mai mare amenințare la adresa omenirii. Și chiar dacă nu luăm această afirmație în sens apocaliptic, în scenariul unei AI răuvoitoare care pornește un război contra omenirii (precum în Matrix ori în Terminatorul), și tot sunt câteva aspecte îngrijorătoare care merită toată considerația acum, cât mai este timp. AI-urile sunt „nesătule”, rata de creștere și dezvoltare a unui AI este uriașă, fiind limitată doar de puterea de calcul și de volumul și calitatea informațiilor care stau la baza training-ului său. Dar acestea sunt detalii, pot fi adăugate cu ușurință servere și procesoare în plus, nimic mai simplu pentru un AI conectat la internet. Ceea ce unui om îi poate lua ani de zile pentru a ajunge să înțeleagă și să stăpânească, pentru un AI poate fi o chestiune de zile, săptămâni cel mult luni. Dotate cu capacitate de ”învățare” AI-urile nici măcar nu mai au nevoie de ”profesori”, vorbim de machine learning, algoritmi software, care învață din experiență și prin interacțiune și care își îmbunătățesc, în timp real, procesele de luare a deciziilor fără intervenție umană. La capitolul cantitate și viteză de procesare a informațiilor, este de mult imposibil să concurăm cu un calculator, nu mai vorbim de AI-uri. Calculatorul nu ”uită” nimic, stochează TB de informații pe un chip de memorie mai mic decât o unghie, noi oamenii, abia ne amintim, dacă nu cumva am uitat de tot, ce am mâncat acum 5 zile la micul dejun, și abia dacă ținem minte 3 numere de mobil, sunt mulți oameni care nu își știu propriul numărul de mobil pe de rost.

Oamenii nu oferă consistență

Și mai este un aspect: oamenii oferă o performanță care nu este neapărat consistentă. Obosim, sunt zile în care nu suntem în ce mai bună formă, nu avem motivație, nu avem ”chef”… nimeni nu poate funcționa la 100% în regim non-stop. AI-urile pot! Ele nu obosesc, procesează informație și în timp ce noi dormim, sunt active 24/7, sunt insațiabile și cresc exponențial. Odată ajunsă la un anumit nivel, o inteligență artificială va funcționa în mod consistent și reliable, 100% la acel nivel. Pe curba lui Gauss – curba distribuției normale, firesc, oamenii sunt eficienți la nivel maxim, poate 20% din timpul lor, iar performeri, tot pe curba lui Gauss, poate sunt 20% dintre noi.

3-în-unul

Pentru început, chatGPT a trecut cu brio examenul de MBA de la Wharton School of Management, una dintre cele mai prestigioase școli de management din lume, și-a luat câteva parțiale pe domeniul de legal, și se pregătește, fiind școlit special pe legislația americană, astfel încât într-un an de zile se așteaptă că va putea trece și examenul de Barou. Același soft, a trecut cu brio și niște examene medicale, fiind în măsură să ofere răspunsuri competente din punct de vedere medical pentru multe afecțiuni. Același soft deci, este deja 3-în-unul, manager de top, avocat și medic, iar acesta este abia începutul. Peste 10 ani, varianta de acum ar putea părea de-a dreptul din ”epoca de piatră” pe lângă versiunea din viitor. Nu peste puțin timp, va fi 10-în-unul!

Transformarea ne va ajunge pe toți

Sigur, nu toate domeniile vor fi impactate în mod egal de AI-uri, dar este o doar o chestiune de timp până când într-o formă sau alta, direct sau indirect, AI-urile își vor face simțită prezența inclusiv în domenii de nișă. HR-ul, zona de copywriting, marketingul sunt și ele imediat pe listă în anii care vin, că vorbim de 1 sau 2 sau 3 ani, contează mai puțin, AI-urile acestea își vor lua licențe și vor demonstra capabilități pe care pur și simplu nici un om nu le va putea egala. Afacerile de tip call-center ar putea fi printre primele care vor fi ”decimate” de AI-uri și chatboți specializați care vorbesc simultan toate limbile pământului și care nu se enervează și nu se încarcă emoțional din cauza unui client supărat. La fel și zona de BPO, mai ales dacă luăm în calcul și procese de tip RPA = Robotic Process Automation. Și lista poate și va continua. Toate activitățile de tip office-jobs vor fi afectate, în fapt vor fi primele afectate și în cea mai mare măsură.

Mai bine împreună cu, decât împotriva sa

Este evident că vom face tandem cu AI-urile. Un medic, va fi asistat de un AI specializat care va oferi perspective noi, va acoperi punctele oarbe, eventualele scăpări, va propune diagnostice alternative, va afișa instantaneu cazuri similare, asistentul perfect pentru medicul uman. La fel, un avocat, va fi asistat de AI și așa mai departe, formula câștigătoare fiind ce a omului care lucrează alături de AI. Operatorii de call-center vor procesa doar cele mai dificile cereri, acelea care nu pot fi rezolvate de AI-uri, deci vor rămâne în continuare și angajați umani. Din perspectiva eficienței, câștigul va fi uriaș, vorbim practic de democratizarea accesului la inteligență de top și ieftină, este ca și cum ai avea acces la un profesor universitar, la un mare avocat din marile case de avocatură cu care însă nu îți permiți ca om obișnuit să vorbești nici măcar 5 minute, sau acces la cei mai buni medici din lume, la prețul câtorva dolari pe oră. Nimeni nu poate nega beneficiile.

Problema este dacă la nivel de masă, societatea va avea timpul să se adapteze din mers. Este clar că trebuie ca oamenii să se mute pe clase complet noi de ocupații, multe care încă nu există, ocupații de emisfera dreaptă. Dar este la fel de clar că mulți pur și simplu nu vor putea să țină pasul și nici nu știm dacă, în noile clase de ocupații create, va fi nevoie de toți. Problema va deveni rapid una de ordin social în momentul în care foarte mulți oameni vor deveni neangajabili din cauza unui AI, mulți nici nu vor realiza că acesta este motivul, pentru că nu vor vedea legătura. Pur și simplu nu vor mai găsi locuri de muncă.

Întrebările de bază. Societatea, ca societatea, dar eu personal, ce fac?

Este momentul să ne punem câteva întrebări de bază:

  1. Cine sunt eu, cu ce mă disting de ceilalți, cu ce sunt mai bun/diferit de un AI, cum pot oferi valoare adăugată?
  2. Dacă nu am deja tot ce trebuie pentru a oferi valoare adăugat, ce trebuie să fac, ce abilități noi trebuie să îmi dezvolt, ce trebuie să învăț sau să fac diferit ori să schimb pentru a nu deveni irelevant pe piața muncii respectiv în societate/economie în general?

Aceleași întrebări, trebuie repetate la nivel de companie, în cazul în care ești Manager, Director sau Business Owner:

  1. Care sunt riscurile să fim scoși din piață de un AI, cu ce suntem diferiți, cum putem oferi valoare adăugată?
  2. Care sunt competențele de care au nevoie oamenii mei, angajații noștri, pentru a face față într-un mediu competitiv, digitalizat și eficientizat de inteligențe artificiale?
  3. Cum ne putem folosi de AI-uri în propria activitate pentru a oferi servicii mai inteligente, mai ieftin și mai rapid?

Nu sunt întrebări ușoare, necesită reflecție, introspecție și o analiză sinceră a propriei persoane și a propriului business. Mai bine mai devreme, decât mai târziu, pentru că odată ajunși acolo, lucrurile se vor întâmpla cu mare viteză. Dacă nu știi ce vrei să faci, dacă ai nevoie de ajutor, disciplină și suport în interogarea și mai ales în identificarea unor răspunsuri la aceste întrebări, TE AȘTEPT AICI

Progresul este inevitabil

Este celebru filmul cu Danny de Vito, Other People’s Money. În acest film, Danny interpretează rolul lui Lawrence Garfield, aka „Larry the Liquidator”, un personaj de succes dar lipsit de scrupule care a devenit bogat cumpărând companii și vânzându-le activele. Dar Larry este în ton cu progresul în timp ce alții nu sunt. Cu ajutorul unui program computerizat de analiză a acțiunilor bursiere numit „Carmen” (vorbim de anul 1991!!!), Garfield a identificat o afacere de familie, New England Wire & Cable Company drept următoarea sa țintă. Compania este principalul angajator din micul oraș Rhode Island din New England. Departe de a lua eu poziție în relație cu mijloacele sau metodele lui Garfield, dar într-un discurs remarcabil, Garfield compară New England Wire & Cable cu ultimul producător de cravașe din lume, argumentând că, deși produsul companiei poate fi de înaltă calitate, și cel mai bun din istorie, deși vor fi ultimii rămași în piață, tehnologia în schimbare va duce la dispariția inevitabilă a companiei, pentru că acum nu mai avem trăsuri trase de cai, avem automobile. Oricât de buni am fi în ceea ce facem, dacă nu ne schimbăm, dacă nu putem oferi peste ce oferă un AI sau un robot sau o rutină RPA, nu vom rezista. Dar asta este bine, asta înseamnă progres. Cine mai vrea acum să meargă cu căruța, și ce ”piață” uriașă a fost aceasta timp de sute de ani pentru omenire – când i-a venit timpul să dispară, a dispărut deși angaja un număr mare de oameni, de la fabricarea căruțelor, poștalioanelor… etc., la creșterea și îngrijirea cailor.

Vom rezista tranziției, într-o lume plină de inegalități? 

Deci, ce avem de o parte, și ce avem de alta? De o parte avem o mașină inteligentă care învață într-un an cât un om în 10 și care lucrează perfect, consistent, la același standard, neobosită pe termen indefinit și foarte ieftin. De cealaltă parte avem omul, cu infinita sa capacitate de adaptare, cu creativitate și cel care dă sens lucrurilor, dar imperfect, limitat și inconsistent în execuție. Problema nu este pentru cei mai buni dintre oameni, care vor găsi soluțiile de a se adapta – dar care reprezintă o minoritate, problema este pentru restul, care de multe ori nu au nicio vină că nu au ajuns să aibă șansele pe care orice ființă umană și le-ar fi dorit, și care reprezintă majoritatea, o reflexie a inegalităților din societate privind distribuția averii, accesul la educație, dreptul la muncă și egalitatea de șanse. Într-o lume perfectă, nu ar fi trebuit să ne îngrijoreze prezența AI-urilor. Dar lumea în care trăim este departe de acest ideal, nu va trebui să ne mirăm dacă foarte mulți oameni, la nivel de zeci, sute de milioane, și nenumărate companii vor fi victimele acestei tranziții către viitor.

Dar nu trebuie să vedem în AI-uri un dușman. Paradoxal, dar poate tot AI-urile ne vor ajuta să rezolvăm și această problemă! Nimeni nu știe ce se va întâmpla, răspunsurile vin din mers și țin de noi, încă nu au fost scrise și mai avem timp să ne spunem cuvântul.