Acolo unde s-a putut și în egală măsură acolo unde nu se putea înainte dar cu puțin efort și diverse adaptări acum se poate, munca de acasă a devenit modul de facto de a munci pentru cele mai multe dintre companii. Sigur că rămân sectoare în care munca de acasă chiar nu este posibilă precum producția, retail, distribuția de bunuri și curieratul, serviciile medicale, agricultură și zootehnia sau construcțiile. Ce este însă remarcabil este că în mai puțin de două săptămâni, companiile au trebuit să se adapteze astfel încât s-a ajuns de la 0% muncă de acasă la 60% muncă de acasă în cele mai multe companii iar într-un număr deloc neglijabil, companii de servicii, consultanță, IT, outsourcing, marketing, PR, HR, legal, financiar-contabilitate.. etc. s-a ajuns la 100%. Trendul acesta exista și înainte, nu este o invenție nouă, nici măcar la noi, deși nu am fost în avangardă din acest punct de vedere, dar Codul Muncii prevedea de mult posibilitatea muncii de acasă, pentru ca apoi să avem o lege dedicată (Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activități de tele-muncă care reglementează și extinde încă și mai mult acest concept). Deci se putea dar nu se practica. Eram cu toții prizonierii unui modus-operandi și nimeni nu vroia și sincer, nu putea să facă pasul decisiv în acest sens. Munca de acasă era cel mult un beneficiu pentru câțiva și în anumite condiții.

De ce rezistau companiile la idea muncii de acasă

Erau mai multe motive pentru care noi și lumea întreagă rezistam acestui trend: pe de o parte de nevoia de aliniere și conformitate socială pe care o avem cu toții, să facem ce fac și alții, apoi teamă de controale legale (nici autoritățile nu erau foarte obișnuite cu astfel de cazuri) și cel mai important motiv, teama de a pierde controlul asupra angajaților: dacă îi las pe cei de la IT să lucreze de acasă, atunci ce va fi? vor dori toți.. și cum facem managementul lor.. investiții în softuri…. lasă, mai bine nu ne agităm. Astăzi, de voie de nevoie, cei care pot munci de acasă sunt fericiți, atât companiile pentru că își pot vinde în continuare serviciile cât și angajații care în aceste timpuri tulburi au nevoie de stabilitate și siguranță.

Efortul de adaptare a fost mare pentru că a fost brusc. Trebuie să ne felicităm ca țară că am avut totuși pusă la punct legislația de bază, care fără a fi perfectă, se aliniază standardelor europene și este perfect funcțională, altfel ar fi fost haos total. Mulți au fost prinși nepregătiți, neavând nici mentalitatea și nici infrastructură tehnologică necesară. Vorbeam cu cineva de la un mare magazin online, că vânzările de laptop-uri, monitoare, tablete, diverse dispozitive de conectare, echipamente wi-fi și de birou, camere de luat vederi pentru teleconferințe și altele au crescut semnificativ spre satisfacția acestor magazine. Companiile se echipează și se echipează pentru termen lung.

Sediul va deveni mai degrabă un loc de întâlnire și socializare

Teoriile psiho-sociale ale schimbării spun că avem nevoie de 30 de zile pentru a ne adapta la un nou trend sau mod de a face lucrurile până când acesta devine obicei și reintrăm în zona de confort. După 30 de zile de muncit de acasă, pe măsură ce lucrurile se calmează, aceasta va fi noua normalitate de acum înainte, mai ales când în viitor vor reîncepe școlile și grădinițele și cei cu copii mici vor avea realmente și liniștea și confortul complet al muncii de acasă. De ce să mai pierzi vremea în trafic, de ce să nu iei pauză când vrei tu, de ce să lucrezi nu în tricou și să îți pui cămașă doar când ieși pe Skype? De partea companiilor sunt de asemenea multe beneficii, în primul rând reducerea unui cost uriaș care este cel de real-estate cu chirii exorbitante în sedii pompoase. Banii pe echipamente și tehnologii vor fi iată repede recuperați din chirii mai mici. Evident că nu se va renunța de tot la sedii, dar nevoile multora se vor reduce semnificativ pentru că niciodată nu vor mai avea toți angajații simultan la lucru ca până acum. Sediul va deveni mai degrabă un loc de întâlnire și socializare, un cafe-lounge unde mergem să ne relaxăm poate, ca la o terasă cool din centru orașului, doar că ne întâlnim cu colegii. Mersul la birou are și el rostul lui, ne ține aproape și ne conferă sentimentul apartenenței la un grup și la o cultură organizațională. Nimic nu poate înlocui contactul uman direct care este cald și natural, să nu facem greșeala să ne claustram în digital (încă). Dar în mod clar, ponderea se va schimbă. Apropo, asta va pune o presiune mare pe piața imobiliară de office, dar acesta este un alt subiect.

Viitorul este al muncii de la distanță

Momentan suntem la jumătatea drumului, încă este haosul specific tranziției, tehnologia în sine nu este suficientă așa cum nu este suficient să ai o pensulă și un șevalet ca să pictezi precum Rembrandt sau Picasso. Companiile trebuie să regândească o mulțime de procese și fluxuri, acum sunt multe cârpeli, cât să meargă pe termen scurt. Nici angajații nu știu să lucreze de acasă, este mult stres încă firesc în perioada de adaptare, nu știu când să înceapă, când să se oprească, nu au disciplina inerentă muncii de acasă. Dar toate acestea vor trece, platformele pentru muncă de acasă se vor dezvolta și mai mult și odată trecut șocul inițial, munca de acasă se va transformă pentru mulți în prima opțiune dacă nu singura pe care o vor mai acceptă.

La Academia de HR ajutăm companiile să facă Performanță prin Oameni!

Webinar Managementul Echipei la Distanță – Gratuit