Pentru multe organizații, linia de manageri operaționali, în loc să fie unul dintre pilonii pe care se sprijină creșterea și dezvoltarea companiei, devin ”buturuga” de care se împiedică și care ajunge să creeze probleme uriașe. De ce? Pentru că pur și simplu nu oricine este pregătit să devină manager, întocmai precum nu oricine are experiență să conducă un tir!
Postul de manager este unul de responsabilitate
Postul de manager este unul de responsabilitate și necesită o serie de cunoștințe și abilități. Ce contează că persoana avansată este un High Potențial pentru organizație, un bun specialist, un angajat loial și care și-a dovedit valoarea pentru companie dacă nu este pregătit pentru noul job? În fapt, cu atât mai râu pentru că îl pierdem și ca specialist și ca manager! Pentru că ce nu realizează mulți, este că faptul de a fi manager este realmente un nou tip de job unde indiscutabil, ne dorim oameni de calitate, care și-au dovedit angajamentul față de companie, dar sunt ei doar din acest motiv și buni conducători de oameni? În fapt, cu cât poziția pe care cineva este avansat este mai înaltă și cu cât numărul de oameni din subordine și puterea acordată acestei persoane este mai mare, cu atât mai atentă trebuie să fie organizația în numirea sa!
Problema nu este să numești pe cineva ca manager – și prin asta să faci în același timp o recunoaștere publică a rezultatelor unui bun angajat – problema este ca acea persoană să fie pregătită să facă această trecere!
Unii sunt mai bine pregătiți decât alții, adevărat. Dar cea mai mare parte a celor numiți din poziții de execuție în poziții de management, trec printr-o lungă perioadă de tranziție – care spun nenumărate studii academice – poate dura până la 1 an. Este normal, este firesc: ia un bun specialist, care și-a creat o serie întreagă de strategii de eficiență și productivitate într-o anumită nișă ocupațională și pune-l să gestioneze oameni care sunt: dinamici, în permanentă căutare de răspunsuri, schimbători, emoționali, motivați sau demotivați, serioși sau neserioși, etc., fără să îl înveți despre comunicare, fără noțiuni de bază despre dinamica grupului mic, despre psihologie și modele de tipologizare a oamenilor, despre tehnici de managementul conflictelor, despre metode de delegare, conducerea ședințelor, feedback și ascultare activă, managementul performanțelor, recrutare, evaluare candidați, retenție de personal și multe altele! Ce vom obține: un dezastru!
Managementul se învață!
Deși unii prind din mers sau au ceva abilități naturale, a ne baza pe asta, este ca și cum am încerca să realizăm o operație pe cord fără să facem Medicina. Organizațiile de succes înțeleg că este nu doar o problemă de responsabilitate, ci și o problemă de eficiență și productivitate să iei un angajat cu potențial, să îl pregătești corespunzător și din timp (pentru că durează), să îl ajuți să se clarifice și să acumuleze bagajul de cunoștințe și abilități necesare și abia apoi, să îl recompensezi numindu-l ca manager.
Ce se întâmplă invers?
Persoana avansată se bucură la început, dar apoi se confruntă cu probleme pentru care nu are soluții pentru că nu este bine pregătită, dezvoltă aproape imediat un nivel crescut de stres și de uzură, apar implicit și firesc o serie de probleme (cine este perfect?) care amplifică starea de inconfort, niște subordonați pleacă și cresc astfel nivelul de insecuritate și îngrijorare pentru noul manager care vede că lucrurile ies rău în ciuda intențiilor bune. Pe lângă pagubele implicite (lipsa de productivitate, plecarea unor colegi, etc.), cei care sunt presați prea mult cedează și pleacă la rândul lor din organizație în alte companii. Organizația ajunge să creadă că încă un angajat ”nerecunoscător” pleca în loc să aprecieze șansa pe care a primit-o, când de fapt nu a făcut decât să creeze o problemă ale cărei efecte erau clare din start dar au devenit manifeste luni de zile mai târziu. Concluzia: nu promovați specialiști înainte de a-i pregăti atent ca manageri!
La Academia de HR ajutăm oamenii să devină Lideri Puternici, capabili să motiveze și să inspire!