Recrutarea este responsabilitatea întregii companii sau doar a HR-ului?

De ce este deficit de personal?

Tot mai multe companii se confruntă astăzi cu dificultăţi în atragerea şi recrutarea candidaţilor de care au nevoie. Şi pe bună dreptate, având în vedere că sunt cauze obiective în piaţă care au generat acest deficit, cele mai importante fiind:

  1. migraţia masivă a românilor peste graniţe în ţări mai ofertante,
  2. problemele ultra-cunoscute ale sistemului de învăţământ care nu reuşeşte să ţină pasul cu dezvoltările moderne astfel încât produce absolvenţi slab pregătiţi şi implicit fără prea multă motivaţie pentru domeniile pe care nu le înţeleg cu adevărat, respectiv
  3. schimbările de mentalitate în privinţa muncii, mai ales pentru noile generaţii Millennials și Generația Z, care îşi doreşte în primul rând libertate pentru proiecte personale şi abia apoi un job.

Indiscutabil aceste probleme trebuie abordate dar multe dintre ele depăşesc capacitatea unei companii sau a alteia, ţinând mai degrabă de zona de politici sociale, de strategii guvernamentale şi de ţară, etc.

 

Recrutarea o face HR-ul, ei sunt responsabili…?

Rămâne însă o altă zonă, care este în controlul fiecărei companii în parte şi ţine de modul în care fiecare ştie să se prezinte şi să se promoveze pentru a-şi atrage candidaţii necesari. Şi sunt multe de făcut, multe companii având probleme serioase în gestionarea proceselor de recrutare, până să ajungă să se confrunte cu realităţile dure ale pieţei. De exemplu, o opinie greşită pe care am întâlnit-o în activitatea de consultanţă este că recrutarea o face HR-ul. Ei sunt cei care se ocupă de recrutări, este responsabilitatea și vina lor pentru că nu găsesc candidați.

 

Recrutarea este responsabilitatea intregii companii

Ajunşi aici trebuie făcute câteva precizări. Este adevărat că HR-ul gestionează procesele de recrutare şi că are responsabilitatea operaţională a derulării lor dar responsabilitatea de facto aparţine întregii companii. Nu HR-ul recrutează ci întreaga companie! HR-ul se află doar la cârma acestor procese, ultima verigă pe un lung lanţ operaţional.

O comparaţie sugestivă pentru clarificare poate fi cea a curselor de Formula 1. Formula 1 este extrem de competitivă, doar cei mai buni reuşesc să se menţină în cursă şi aşa stau lucrurile şi în piaţa de recrutare. Succesul depinde de doi factori majori, de pilot desigur (şi el este partea văzută a icebergului) dar ce este pilotul fără maşină, fără inginerii şi mecanicii din spate, fără întreaga echipa ce îi asigura suportul şi sprijinul tehnic necesar (partea invizibilă a incebergului)? Oricât de bun ar fi pilotul, are nevoie de o maşină şi de o echipa performantă pentru a câștiga.

Da, ”pilotul” (HR-ul) trebuie să fie bun (şi acesta este subiect pentru alt material) dar el nu poate face nimic de unul singur. Recrutarea se face de întreaga companie pentru că până la urmă candidaţii nu sunt angajaţii recrutorului ci ai companiei, recrutorul fiind doar cel care intermediază oferta de valoare către candidaţi. Iată de ce, Brandul de Angajator, EVP-ul companiei (care include şi pachetul Comp & Ben), cultura organizaţională, sistemele de formare şi dezvoltare (training) şi nu în ultimul rând, managementul şi leadership-ul companiei, chiar dacă nu par a se vedea direct, sunt esenţiale pentru că recrutorul să poată atrage candidaţi de valoare. Rolul recrutorului nu trebuie de aceea nici subestimat dar nici nu trebuie supra-apreciat.

 

Managementul are rolul şi responsabilitatea de a lucra cu HR-ul

Având atât de multe opţiuni şi mai ales acces la informaţii, candidaţii se află astăzi în poziţia privilegiată de a fi capricioşi şi de a alege în cunoştinţă de cauza. Comparând ofertă cu ofertă, candidaţii pot vedea uşor cine iese în faţă, ce companie se pozitionaza mai bine, care este mai atractivă şi mai benefică pentru scopurile şi obiectivele lor. Aparenţele nu mai funcţionează iar promisiunile trebuie îndeplinite, candidaţii nu (mai) pot fi ”păcăliţi”.

Recurgând la o altă comparaţie pentru a reliefa conceptul, HR-ul se aseamănă acum unui vânzător care are o marfă de vândut în piaţă sau la un târg. Tarabă lângă tarabă, produse similare, cei care au „marfă” mai bună şi oferta mai atractivă, vor vinde mai uşor.

Întocmai precum introducerea conceptului de Total Quality Management in fabricile japoneze (prin care fiecare muncitor era responsabil cu identificarea eventualelor defecțiuni ori probleme ale produsului, nu doar controlorii CTC) a condus la creșterea fără precedet a calității produselor și a productivității muncii, și în HR, păstrănd proporțiile analogiei, până la urmă, recrutarea este responsabilitatea întregii companii și, într-un fel, a fiecărui angajat în parte, nu doar ca mesageri și ambasadori ai brandului de companie ci ca membrii unei echipe ale cărei realizări se văd în tot ceea ce face acea companie.

Din accest punct de vedere, este rolul şi misiunea HR-ului să ceară companiei să se pună la punct şi, înţelegând acest context, managementul are rolul şi responsabilitatea de a lucra cu HR-ul astfel încât acesta să aibă ce ”vinde” şi să o poată face convingător.

2017-05-04T14:14:46+00:00Categorii: Recrutare|Tags: |